Dupa fapta si rasplata part. 2

Sa apreciezi munca la adevarata ei valoare este o calitate, pe care nu multi o au. A-ti vazut aici ce mi s-a intamplat recent. Ei bine, am trecut peste asta, iar acum mi-am gasit altceva pentru a creste in topul celor mai bogati oameni din lume:)). Oare imi propun ceva prea grandios?:))


Cam acu' vreo trei zile, mi s-a propus sa lucrez la Pensiunea Maria, de la mine din localitate. Nu chiar cine stie ce lucru, dar tocmai si-au construit o poarta traditionala maramuresana, iar aceasta trebuia data cu ulei pentru a proteja lemnul si pentru a-l pregati ulterior pentru un viitor strat de vopsea, nu stiu sigur. Propunerea mea a fost influentata, trebuie sa recunosc, si de Mama, pentru ca lucreaza acolo;)).

Nici n-am stat pe ganduri, asa ca m-am prezentat de dimineata la pensiune pentru a ma putea apuca de treaba. Nea' Iovu, sotul doamnei Maria mi-a aratat pe-acolo, mi-a aratat de unde sa-mi iau ceva daca am nevoie, mi-a explicat cum sa fie, l-am sfatuit si eu cu privire la anumite chestii, eu fiind experimentat putin in treaba asta, pentru ca si la mine acasa am avut de "uleiat" terasa;)). Asadar nu eram strain de ce aveam de facut. Ca veni vorba de gazde, tin sa mentionez ca nea' Iovu si doamna Maria, sunt niste oameni cumsecade si de omenie, cum rar mai gasesti.

Doamna Maria, Grigore Lese si Nea' Iovu 

Am inceput curajos, insa se pare ca n-am anticipat anvergura lucrarii, aceasta durand mai mult decat preconizam initial.  In prima zi n-am apucat sa dau cu un strat pe intreaga poarta, insa am reusit sa aplic pe zona cea mai importanta, si anume acoperisul. Era vital ca acoperisul sa fie dat cu un strat inaintea noptii pentru ca in caz de ploaie lemnul sa fie protejat.

Acoperisul nu a fost doar cea mai importanta parte care trebuia "uleiata", dar si cea care mi-a dat cele mai multe doze de adrenalina, de altfel. Mi-e frica de inaltime, chiar si la doar 3 metri de pamant:)). Radeti de mine cat vreti, dar asta e. Totusi spre apararea mea, tin sa va spun ca era foarte greu sa-mi gasesc o pozitie in care sa nu ma tin decat cu o mana, ce sa mai zic ca eram chiar in dreptul firelor de curent. Dar mai are rost sa zic ca lucram cu ulei, iar orice picatura ma putea face sa alunec? Nu mai are rost, stiu.:))

A fost greu, dar nu la fel de greu ca la turnat de ciment, credeti-ma. Urmatoarea zi, am reusit sa acopar zonele care n-au fost uleiate,si am reusit sa mai dau cu inca un strat pana la lasarea serii, astfel incheiindu-mi misiunea pentru care am fost chemat initial.

Totusi, se pare ca pentru activitatea mea prestata impecabil, am primit o reinoire de contract:)), Mi-au fost  propuse inca doua chestii din lemn, tot pentru uleiere, si inca o runda la poarta uriasa pentru actiunea "vopsirea". Va da-ti seama ca am acceptat. De ce? Pai in primul rand, motivul financiar. Am fost platit cu 50 RON pe zi. In prima zi am lucrat 10 ore, iar in a doua 7 ore.

Tin sa mentionez ca mi s-a oferit si mancare de nota 10, iar cu aceasta ocazie chiar vreau sa va recomand mancarea de la Pensiune:D. Este delicioasa. Totsi, ce mi-a parut rau cat am stat pe-acolo, e ca n-am intalnit nici un turist strain sa imi pot pune in practica accentul meu de scotian redutabil:)). Turisti care erau cazati atunci erau fie din Bucuresti, fie din Targoviste, era si o domnisoara de la Ambasada Americii, dar era romanca:(. Era un german, pe care tocmai il ratasem, el placand cu o zi inainte de aparitia mea. Inca nu disper, tot mai am ceva sanse pe cand o sa merg sa fac chestiile alea de lemn si poarta cu vopsea. O sa-mi reiau activitatea atunci cand se vor oprii ploile. Momentan ploua cu galeata pe-aici:((.

Pensiunea Maria

Asa imi pare de rau ca n-am facut o poza portii, dar promit sa fac cat de curand. Puteti vedea cateva poze cu pensiunea Maria, din Rohia, accesand site-ul lor: Pensiunea Maria. Am gasit si un articol al unoroamenii ce au trecut pe la P. Maria. Click aici.

Credite foto:       

Marin Stratu

 Jurnal de calatorii