Bun, bun, hai sa lasam textele depresive la o parte, pentru ca in primul rand, nu-mi stau in fire si in al doilea rand, nu cred ca te intereseaza cat de plictisit sunt eu,nu? Despre ce vreau sa vorbesc e o zi din saptamana trecuta, marti mai exact.
Povestea cu tare incepe de luni, cand, un vecin, proaspat venit de pe minunatele meleaguri franceze, ma cheama sa-l ajut la o lucrare. Avea domnul asta sapata o fosa septica de cateva zile. Mare si adanca, pentru ca avea sa fie destinata unui cotet de porci. Din cauza ploilor care l-au incurcat putin, avea neaparata nevoie de forta de munca pentru a scoate pamantul care s-a surpat si pentru a-l ajuta sa termine lucrarea. Am raspuns afirmativ, evident pentru ca nu puteam sa-l las asa, fiindu-i compromisa lucrarea daca nu se intervenea rapid si pentru ca era o sansa sa-mi fac si eu niste bani, ca oricum facultatea ii aproape, iar cativa leuti in plus nu strica:D. Asta a fost luni.
Marti am plecat de dimineata la el, mai exact pe la vreo 8 fara ceva. Pana ne-am adunat si pana am baut o cafea a fost cam vreo 9 ceasul. Pe urma ne-am apucat de lucru. Eu cu inca un vecin, care e "angajat" mai vechi al omului astuia, am scos pamantul care s-a surpat dealungul noptii precedente. Asta a fost cam pana pe la vreo 13 (ora). Pe urma a urmat montarea cofragelor in fosa, pentru ca ulterior sa putem turna cimentul. Au fost in total patru cofrage de pus, insa primul a fost cel mai greu si cel mai neinspirat construit, pentru ca am avut de-l carat vreo 20 de metri pana la fosa. In fine, montarea cofragelor a trecut cum a trecut, caci pe urma a urmat turnarea betonului.
Va zic de pe-acum: proiect ambitios. Si am inceput sa facem ciment. Unu' era la betoniera, iar ceilalti doi, pentru ca eram trei in total, urmau sa transporte cimentu' la fosa. Le-am zis de la inceput ca eu nu ma leg sa fac ciment. Nu ca n-as sti, pentru ca stiu, dar decat sa gresesc ceva si sa cada vina pe mine, am zis ca mai bine nu. Asadar eu am transportat ciment:D.
Bad choice:(. De la vreo 16, ca am facut o pauza de masa intre timp, si pana la ora 23. Da, da, pana la 11 seara noi am tot facut si am bagat ciment in groapa aceea. In mod normal nu trebuia mult ciment, insa din cauza surparii s-au creat niste cratere care trebuiau umplute cu ceva. Ciment, da. O pauza am facut pe la vreo 19, de vreo 10 minute, insa in rest a fost ca la foc automat:)). Si asta nu e totul. Pe langa ca transportatul a fost destul de epuizant, traseul de transport a fost o mocirla care-ti ingreuna si mai mult sarcina. A fost un "calvar muncitoresc", ca sa zic.
N-am stiut cei aia oboseala. A venit cam pe la ora 8 seara, dar n-am avut timp s-o manifest. Pot sa spun ca m-am fortat un pic,pentru ca nu voiam sa par lenes, sau ceva de genu', chiar daca ceilalti cu care lucram erau mai mari decat mine: 21 si 23 de ani, dar am regretat a doua zi acest lucru. Eram si mai disperat in momentul cand i-a venit domnului astuia un transport de grinzi si scandura, care in mod evident trebuiau descarcate. Dupa estimarile unui coleg, cam aprox. 2 ore ne-ar fi luat sa-l descarcam, ceea ce insemna ca treceam de miezu' noptii la ziua de lucru. Norocul nostru a fost ca lemnele au fost foarte bine asezate, astfel incat au putut fi basculate fara probleme. Ne-am simtit usurati, crede-ma.
Dupa ce lemnele au fost descarcate, noi inca mai aveam de bagat ciment in fosa. Insa fiind o ora asa tarzie ne-a dat drumul nenea. In final, a fost ora 23:40 cand m-am intors acasa. Obosit, rupt, si cu o pofta de somn nemaivazuta. Vorbesc cu ai mei, ma intreaba cum a fost, ce-am facut, si ajungem la bani de la o vreme. Cati bani iti da? Pai, 50 Ron, am zis eu. Cum? Doar atat?, au zis ei. Pai da, cat ai vrut?, raspund eu. Cosmin, esti plecat de la 8 dimineata, iar acuma cat e ceasu'? 15 ore te-a tinut acolo si numa' 500 de mii? Asta nu-i treaba. In plus uita-te la tine ca esti mort de oboseala. Te fortezi acolo si nu mai esti bun de nimic. Nu mai mergi, gata. Lucra Axinte (frate-mio), acu' doi ani la Radu (unu' tot cu constructii) si lua 650 de mii pe zi da la 6 era acasa. Asta nu-i treaba Cosmin.
Nici un chef n-am mai avut atunci sa negociez ceva. M-a intrebat pe mine prima data cat vreau. Din lipsa de experienta si din slaba judecata am zis: Pai nu stiu, spune-ti dv. Mi-a zis 500 de mii ii bine? Fiindca era si tarziu si probabil ca mi-a fost rusine pe moment sa zic mai mult, am zis ca ii bine.
Am gresit din prea mult respect si din cauza ca eram disperat sa-mi fac niste bani, atunci acceptam orice sacrificiu, neconstientizand partea morala a lucrurilor. Dar acum parca tin sa le dau dreptate alor mei.
Urmatoarea zi am ramas acasa. I-am explicat lu' nenea care-i treaba si uite asa incheiei socotelile cu el. Totusi simt nevoia sa-l lamuresc pe om mai bine cum sta treaba, atunci cand o sa merg dupa bani. Ma simt un pic prost, pentru ca n-am mai mers, dar totusi cred ca si el a inteles ca n-a procedat corect. Sper sa-mi fie de invatatura chestia asta pe viitor sa nu mai iau decizii pripite fara a analiza putin situatia.
Voi ati avut de-a face cu astfel de situatii? Cum ati procedat?
9 comentarii:
Da.. cred ca am patit si eu, de cateva ori, sa primesc o rasplata in bani sub efortul muncii mele. Mie mi-a luat mai mult timp decat tie pentru a spune ,,gata". (insa munca mea nu a durat 15 ore incontinuu, ci asa.. pe etape - probabil asta a dus la reactia mea intarziata, m-am prins mai greu)
Ce sa zic.. poate si-a dat seama ca nu a procedat corect, poate nu. Ideea e ca nu ai de ce sa te simti tu prost. Ai prestat o munca, iti iei banii (si aia mult prea putini). Ma bucur ca ai decis ca persoana ta e mai importanta decat banul, care este efemer oricum.
M-ai plictisit,plictisitule!... toata lumea e asa cred ca e astenia de toamna
eu cel putin sunt meteo-sensibil:))...incearca sa scrii mai putin ca e mult tare.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
@Pato Basil N-am ce-i face :)) Probabil e vreun efect secundar de la astenie, cine stie...:))
Am patit si eu una d-asta acu multi ani, chiar dupa ce am terminat facultatea. Pentru ca nu-mi gaseam de lucru m-am apucat de dactilografiere lucrari diploma. Totul a fost super ok pana am primit o luvcrare in franceza, care trebuia tastata dupa scrisul studentei respective. Vai, cat am putut sa muncesc la porcaria aia. Nu intelegeam ce scrie (avea scris de doctor), ba ma mai freca si nebuna, ba una ba alta. Cert este ca a durat mult iar munca mea suplimentara n-a contat, alte lucrari stateau pe tusa, mi-a fost rusine sa cer mai mult si am ramas cu buza umflata cand mi-a dat mai putin decat cerusem initial pentru ca...cica nu stiam franceza si d-aia a durat atat de mult. N-am vrut sa ma tiganesc asa ca mi-am vazut d-ale mele.
Este o experienta nefericita dar cumva necesara. Asa vei sti sa bati fierul cat e cald, sa fii mai ferm de la inceput. :)
singur n-am afirmat niciodata ca nu
@alexdana Exact. Important e sa nu mai repetam aceiasi gresala. Eu unul mi-am invatat lectia:D
Greşeala ca greşeala, dar cât ciment a intrat, frate, în fosa aia? Că, din spusele tale, asta înţeleg că aţi făcut toată ziua.
@Vio
Pai stiu ca la finalnu au mai ramas decat vreo 4 saci de ciment din al doilea palet de saci cu ciment. Cum un palet are 40 de saci de ciment, noi am consumat 76 de saci.
Nu chiar toata ziua, de la 16 pana seara la 23.
Greseala daca se repeta se numeste prostie.
Trimiteţi un comentariu