La magazinul de Instrumente

Se face ora 16, dar mai trebuiau inca 20 de minute ca sa fie asa. Eu, impreuna cu Voshpy, terminam cu facultatea pe ziua aceea. Cine-i Voshpy? O sa vi-l prezint mai tarziu. Mergand pe alea facultatii impreuna cu inca doi colegi, alternam subiecte idioate care inevitabil ne starneau rasul la toti. De obicei foamea isi facea simtita prezenta , dar atunci nu era valabil.

 Si mergand noi asa, ii zic lu' Voshpy: "Ma, ar trebui sa dau un telefon la magazinu' ala de instrumente...", urmat de raspunsul categoric a lu' Voshpy "Da chiar!" Caut rapid in agenda, numarul pe care l-am trecut sugestiv "Guitar Shop", il gasesc si il apelez. Suna de multe ori in orice caz, insa in cele din urma raspunde o voce groasa: "Da!". "Buna ziua, zic eu, magazinul de instrumente muzicale de pe Motilor ?" Intreb. "Da! Cu ce va putem ajuta?" imi raspunde. "Pai as avea o chitara clasica, care are cateva probleme. Ii lipseste o rotita dintata, de la chestia aia de acordat si eventual i-ar trebui niste corzi noi." Nici nu apuc sa termin bine propozitia ca imi si raspunde: "Avem ceea ce cautati si stiu la ce va referiti. Am o galeata de piese din alea;)), insa mai vedem." ,"Cand e deschis magazinul? Pot veni acuma? Pentru ca as avea ceva timp" Il intreb eu. "Hmmm, haide, dar in 15 minute, pentru ca sunt prins cu zugraveala. Sti de fapt magazinul nu are angajati momentan, iar eu sunt singurul care ma ocup de el. Chestia e ca magazinul e so locul unde stau, asadar imi dai un telefon cand esti in fata lui ".

Asta a fost raspunsul lui, dupa care ne salutam politicos si inchidem. Bun, in 15 minute trebuia sa fiu acolo, doar ca avand timp suficient, Voshpy, imi propune sa mergem prima data pana la camin, sa luam si chitara cu noi, ca cine stie. Zis si facut. Mergem pana la camin, tot asa din dialoguri absurde si fara sens care starneau rasurile celorlalti doi colegi care ne insoteau.  Odata ajunsi in camin, imi iau chitara, o pun in husa, mai iau si tooner-ul electronic, care a venit odata cu chitara si plecam incet. Pe drum, din nou, dialogurile nu lipsesc, doar ca de data asta tema aleasa era despre instrumente muzicale. Ajungem si la magazin, unde ii dau un telefon, lu' nenea cu magazinul. "Alo, suntem in fata magazinului!" , "Bine, cobor si eu indata", imi raspunde.

Dupa aproximativ vreo 2 minute, vine nenea, grabit, pentru ca deja ii furasem din timpul lui de zugraveala. Bun, intram, ii spun din nou problema mea, insa ii propun prima data sa inspecteze putin chitara. Se uita, o analizeaza si incepe " Cat ai dat pe chitara asta?" "2 milioane, la mana a 7 :)),acu' vreun an de zile". Glumesc eu subtil. "Sti ceva..", imi raspunde. "Eu nici 1 milion nu as fi dat pe chinezaria asta. Tot timpul ma confrunt cu astfel de situatii, cand multi iau chestii ieftine, dar au asteptari majore, sti. La chinezaria asta, n-ai cum canta, iti spun eu. Insa, hai sa vedem ce putem face" M-am cam scarbit la auzul acelor vorbe, dar am fost constient de la inceput ca aceea chitara nu e prea buna. "Ia hai sa vezi ce am la 4 milioane, tot chitara clasica" imi zice el.

Si ia o chitara clasica Yamaha, care era  suspendata pe un perete, si canta. Un sunet curat, frumos si minunat inca de la prima ciupire a corzii. Ma facea sa visez, sincer. Modul cum canta nenea,  impreuna cu sunetul chitarii era ceva extraordinar. De aveam 4 milioane in acel moment, probabil ca as fi lasat ratiunea la o parte si mi-as fi satisfacut nevoia pe loc. "Bun, acuma stati sa va aduc piesele". Si pleaca omul in spate si vine inapoi nu cu o piesa, ci cu intreg sistemul de acordaj de pe partea dreapta. Imi spune ca are probabil si rotita aceea, pe undeva, dar sa o gaseasca ar putea dura mult;)). Ii zic, "Nu-i nici o problema, merge si asa, dar ceva corzi, aveti ?" Il intreb eu. "Da, da am. Stai doar o secunda" Imi raspunde. Si mege din nou in spate de unde vine cu doua tipuri de corzi. Imi sugereaza pe cele mai scumpe, dar imi spune ca pentru moment, cele mai ieftine sunt potrivite.

Vazand ca piesa care trebuia montata avea nevoie de o surubelnita speciala, il intreb daca nu mi-o poate monta el acuma. Imi raspunde " Mai baieti, eu sunt foarte ocupat acuma" Si ne explica situatia in care se gaseste: Are de zugravit apartamentul, cu magazinul ii merge foarte prost, iar astfel timpul ii este foarte pretios. Simtindu-ma un pic, ii raspund,  "Nu-i nimic, ne descurcam noi, lasati". Sta omul un pic, se gandeste si ne spune "Stati 5 minute, ca vin imediat" Si pleaca din magazin, dupa acea surubelnita pentru acele suruburi speciale.Vine cu piesa, o montam, iar pe urma pleaca din nou. Intre timp, nenea, ne-a zis sa schimbam corzile la chitara. Zis si facut, bine nu chiar asa de rapid. Ba chiar, cand ne-a vazut cum slabeam corziile, manual, ne-a intrebat "Da voi nu aveti manivela?" Fara a cere explicatii, ca ce-i aia, ii raspund scurt ca nu. "Stati un pic ca va aduc una imediat". Si vine cu o chestie mica, albastra care usura munca radical;))

Am facut-o si pe asta, iar intre timp alti clienti se paranda la usa. O doamna care era interesata de o pianina si o fata, cam de varsta mea, cu o vioara veche, al carui destin parea incheiat, cel putin dupa spusele lu' nenea. Dupa ce termina cu acei clienti, revine la noi. "Bun, acuma ia sa vedem cu merge. Da-mi un Mi de pe chitara aceea suspendata". Ii dau un Mi de pe o chitara acustica de toata frumusetea, iar el incepuse sa potriveasca chitara dupa acel Mi.

Chitara mea era alta. Suna clar si frumos. Parca mi-a dat un impuls motivational de a ma reindragosti de ea. Daca la inceput dorinta de invatare era uriasa, ea s-a pierdut intre timp, insa s-a recastigat in acel moment. Modul cum vorbea acel om, ii da de gol pasiunea si iubirea pentru muzica. Am mai stat acolo, povestindu-ne despre cum sa procedez, despre cum sa o intretin si cum sa fac pe viitor cand o sa ma mai intalnesc cu astfel de situatii. Vorbim si de bani. Imi calculeaza corzile, 25 de Ron, piesa aceea stricata la 20 ron, iar manopera gratuit. 45 de lei in total. Ii platesc, iar aproape iesind din magazin ma intreaba "Pana ai?" Ii spun ca da. "Hai alegeti o pana de aici, daca vrei", imi propune el. Si imi aleg o pana sclipitoare albastra, care i-a placut lu' Voshpy:D. N-am inteles atunci gestul lui, dar Voshpy m-a lamurit pe drum:

"Tare nenea. Da ai vazut ca o vazut ceva in tine, inca de cand ai intrat in magazin?" imi zice Voshpy. "Ce sa vada?", il intreb eu. "Nu stiu sigur, dar io cred ca nu oricine lasa doi straini singuri intr-un magazin de instrumente, iar tu sa urci pana la apartament dupa o surubelnita. Hai ca pianina aia mare n-o puteam noi duce, dar o orga din aia de 2000 de euro o puteam lua lejer, nu? Si ar mai fi chestia cu pana, amu de la final, si povestea lui cu instrumentele. Iti zic eu. Omu' asta vede multe la tine. De era altu' si te vedea cu chitara aia, probabil ca iti zicea sa-ti cumperi alta si nu te trata chiar asa.  "  Stau si ma gandesc la ce a zis Voshpy. Incercam sa-i aplanez din teorie, dar nu puteam. Avea dreptate, in toate privintele. Ce ma intriga, era ca nu este singurul cu o astfel de parere. Am mai primit asemenea explicatii demult, insa de fiecare data nu realizam insemnatatea cuvintelor.

Ma tot gandesc ca aceste fapte nu sunt doar asa o intamplare. Imi place sa cred ca in spatele lor exista ceva care incearca sa iasa la suprafata, dar nu reuseste in totalitate. Poate ca domnul acela era incantat ca a dat peste un tanar iubitor de muzica si care isi da interesul si care vrea sa faca ceva. Dar totusi imi  place sa cred ca amabilitatea acelui domn, n-a fost doar asa de dragul bunei dispozitii, ci mai mult de atat. Asa cum a zis Voshpy, poate a vazut ceva mai mult...