Eu si Mos Craciun

Azi m-a pus pe ganduri un lucru. Fratele meu mai mic, Rares, are program de Craciun la scoala pe luni, cum se face de fapt in fiecare an. Iar eu ma intrebam oare cine o sa fie Mosu' de anu' asta? :)). Interesanta nelamurire, nu:)). Bine, bine sa va explic. Mosu' ii Mosu' pana la urma, sa nu ma intelegeti gresit. Mos Craciun chiar exista, doar ca va da-ti seama ca nu poate fi in mii de locuri in acelasi timp, asa ca mai are cate un reprezentant local care il ajuta cu aceasta problema, intelegi :)). Ei bine reprezentantul de anul trecut si de vreo 3 ani incoace eram eu:D. 

Cum a inceput treaba asta? Pai, eram pe a 8-a prima data cand am facut pe Mosul in fata intregii scoli. Organizatorul a fost invatatorul de la primara, cu care am avut si eu onoarea sa studiez in ciclul primar, iar el m-a convins sa accept propunerea. Stia de ce sunt in stare pentru ca, in primara faceam multe programe de genul si tot felul de scenete in care eram protagonistul principal. Imi placea la nebunie sa fac roluri.

Tin minte ca odata am fost un magician si faceam trucuri din alea smechere, odata cu taiatul unui om in doua si cu scosul de pufuleti din joben:)), un rol care mi-a placut a fost pedagogul din piesa lui Caragiale. Mi-am intrat bine in rol atunci :)). Totusi sa revenim la Mos Craciun. O sa va povestesc de scenetele alea in alt articol. 

Asadar asa am fost pus de Mos Craciun. Bine am acceptat, dar la inceput nu tare vroiam. Eram cam rusinos, iar ideea de a fi in centrul atentiei ma speria. Probabil ca acel costum de Mos, in care trebuia sa fiu cat mai bine camuflat, pentru a nu fi recunoscut mi-a schimbat decizia. Oricum a fost o experienta senzationala. Mi-am intrat in rol pe deplin. Incepand de la "ho ho hooo"-uri, pana la oftatul de batranel simpatic;)), eram un Mos care mai avea si dume (glume) in program.

Eu ma simteam bine, copiii radeau si ce a fost cel mai bine: nu m-a prea recunoscut nimeni, inafara de colegii de clasa si de cativa mai maricei. Atunci mi-am dat examenul de Mos si probabil ca l-am si trecut, pentru ca mi-au propus sa fac pe Mosu' si la gradinita. Cu aia a fost mai usor pentru mine, insa mai greu pentru ei. Este ciudat cand vezi un copil sfios ca se sperie de omul pe care l-a asteptat un an de zile:)). Ce draguti erau, cand se blocau si se roseau tot. Atunci era momentul cand trebuia sa-i alung frica copilului cu un cadou:D si cu o cerere sa fie la fel de cuminte si la anu'. 

Dupa aceea in anii urmatori, abia asteptam sa ma cheme de Mos. Ma chemau si la scoala primara si la gradinita. Pentru mine era o relaxare. Imi faceam intrarea intr-un moment cheie al programului, intr-un mod caracteristic cu ceva off-uri si explicatii naive de mos, pe urma asistam la program, aplaudam, mai cantam si eu colinzi cu copiii, iar pe urma era solo-ul meu: impartitul de cadouri;)). Cam asa a fost timp de vreo trei ani, ca in vreo doi ani n-am fost chemat.

Ultima data cand am facut pe Mosu' a fost anul trecut, cand eram pe-a 11-a. Eram intr-o perioada grea la scoala, pentru ca aveam ceva absente nemotivate. Incearca sa-i explici dirigintelui ca nu poti veni la dirigentie sa-ti motivezi absentele pentru ca trebuie sa faci pe Mos Craciun la copiii din Rohia:)). Mai bine nu, asai:)). 

Iar cu aceasta amintire in cap, revin cu intrebarea retorica: Oare cine o fi Mosu' anul asta?

Daca-mi puneam sacu' pe umeri ma rasturnam :))

Everybody say chesseee!!  

Pozele sunt de acu doi ani. Probabil ca anu' asta o sa fie chiar un Mos adevarat, nu unu de ala tanar ca in piesa lu' Andree :))