Ganduri inainte

Pentru ca tot se apropie Craciunul, iar peste tot auzi sfaturi de genul: Fi mai bun, fi mai darnic, gandeste-te si la aproapele tau, si alte sfaturi, mi-am amintit o intamplare de prin liceu. Nu are legatura cu Craciunul, dar reiese o morala si din asta.

Se facea ca imi terminam orele, am vrut sa zic cursurile;)), pe acea zi, iar fiind in jurul orei 14, cam toate clasele incheaiau orele. Asadar, o multime de tineri, satuli de scoala pana peste cap iesau din liceu in grupuri cu colegii sau prietenii lor. Liceul era amplasat langa rau, pe o strada mai putin populata si aveai cam vreo 500 de metri pana in centru. Drumul era destul de anost, dar era presarat cu dialoguri avand teme diversificate pornind de la profi enervanti, pana la cat de rau dadea cu mopul femeia de servici;)) (no ofense). Si tot mergand asa, observam cam la vreo 100 de metri inainte un betiv cazut la datorie. Era plin de noroi, datorita faptului ca a plouat in acea dimineata si parea ca incearca sa se ridice, dar nu putea. Totusi el se ruga de tinerii care treceau prin dreptul lui sa-l ajute. Toti incepeau sa rada de el, pentru ca se pare ca, nenea era renumit pentru aventuriile de genul. Radeau si treceau pe langa el fara seama. Cand am ajuns si eu prin dreptul lui, eram cu cativa colegi care incepeau sa rada tot mai tare, cu fiecare implorare in plus a celui cazut. Nu stiu ce m-a luat atunci, dar m-am desprins de ei, de colegi si m-am dus la nenea. L-am ridicat si l-am pus pe o banca. Va da-ti seama ca atunci au inceput sa rada mai tare, ca no..uite prostul cum il ajuta. Dupa ce l-am asezat pe banca, nenea mi-a zis sa-l duc acasa. L-am intrebat unde sta si mi-a aratat un bloc de aproape.Moment, in care mi-am simtit ajutorul abuzat de nenea, iar atunci mi-a revenit aroganta la normal si i-am raspuns ca nu am timp pentru ca aveam un microbuz de prins si mai bine sa roage pe altcineva. Credeam atunci ca ma umileam intr-un mod si mai mare daca il mai duceam si pana acasa. Chiar si asa, ironiile cu privire la aceasta fapta n-au lipsit. Ba ca l-as cunoaste pe individ, ba ca si eu is ca el, si tot felul de chestii rautacioase. Avand un caracter sensibil, normal ca le-am simtit si m-au afectat, dar poate tot din aceasta cauza l-am ajutat. Am indraznit unde nimeni nu indraznea. Iar satisfactia ca tu ai actionat acolo unde toti se temeau sa actioneze este hrana pentru suflet. Cei care au vazut au apreciat gestul, dar cei care au fost si probabil inca sunt orbi, nu. Nu vreau sa ma laud prin aceasta intamplare si nici sa va dovedesc cat de samariten sunt eu. Am ras si eu destul de altii si de necazul altora si mai am si acum instincte de genul, dar ideea e ca satisfactia pe care o ai dupa ce ai actionat iti confera implinire si multumire de sine. Si e pe termen lung, fata de satisfactia pe moment pe care o ai atunci cand razi de nu mai poti de un betiv amarat cazut in noroi

Este aproape infricosator cat de usor ne este sa facem rau, sa acuzam, sa invinovatim, sa radem de necazul altuia, dar ne este atat de greu sa facem bine, sa iertam si sa-l ajutam pe cel la nevoie.Ne place varianta mai usoara in care nu actionezi, ci doar critici si esti spectator. Ba chiar ti se pare amuzant atunci cand cineva indrazneste sa ajute. Totusi nu vezi pana nu ai actionat. Iar faptul ca ai reusit sa vezi te face din start deosebit.

Si cred ca pana la punctul asta v-ati dat seama de morala. Fiind si luna cadourilor, iar sarbatorile de iarna bat la usa iti propun sa fi o persoana deosebita:D. Nu ca nu ai fi, dar vorba aia: tot timpul exista loc de mai bine.