Sincer, m-am gandit mult in ultima vreme sa sterg blogul asta. Chiar m-a batut un gand din asta negru si de la o vreme eram chiar hotarat sa fac acest lucru. Nu l-am sters, insa l-am inchis intr-o tema care zicea ca blogul se afla in constructie. De fapt, nu era constructie deloc, ci mai mult meditare daca va mai merge sau nu.
Am decis in cele din urma sa-l pastrez indiferent de ce-o fi. M-a convins Alexandra, care s-a aratat chiar dezamagita de ce vroiam sa fac. M-a ajutat sa ajung la concluzia care m-a facut de fapt initial sa scriu pe acest blog. Acea concluzie care de fapt mi-a fost un fel de motivare asupra continuitatii lui.
Mi-am propus mai demult, ca nu-l voi sterge indiferent de ce se va intampla. Totusi, chiar daca nu inseamna prea mult, eu stiu ca o parte din sufletul si conceptia mea se afla in fiecare fraza stalcita si incorect scrisa ;)) din articolele acestui blog. Cred ca ceea ce se intampla acum, este o "criza bloggeristica" :). Nu stiu daca exista un astfel de termen, dar cred ca e cel mai potrivit pentru aceasta situatie. De fapt, e cam mult spus termenul de "bloggeristica", eu nefiind in nici un fel blogger. Nici nu ma consider, dar nici nu demonstrez:)).
Dar totusi, intrebarea vostra este, de ce ai vrut sa stergi blogul, nu? Un raspuns direct mi-e greu si mie sa gasesc. Cred ca la baza deciziei au stat mai multe chestii acumulate si modul meu prin care ma pripesc asupra unor decizii. Sunt sigur ca a fost doar o stare de moment, iar daca intradevar ajungeam sa-l sterg, probabil regretam enorm gestul. Acuma mi-a trecut, iar cu acestea chiar imi sta gandul la mai mult.
Un prieten, la auzul ca vreau sa-mi sterg blogul, nu stiu daca a fost gluma sau nu, dar dupa cum il cunosc, sunt sigur ca a vorbit pe bune, mi-a propus ca-mi cumpara el un domeniu propriu, doar sa continui cu scrisul. Mi-a propus mai demult, dar nu l-am crezut pe cuvant, insa acum chiar parea serios. :D
Daca intradevar se va arata de un nou domeniu, nu stiu daca o sa continui pe acesta, adica pe "dalelucosmin", sau va fi un alt nume mai demn de nivelul maturitatii :)). In orice caz, voi veti afla din timp ce se va intampla :).
The Platters-Great Pretender
Cu 8 minute în urmă
8 comentarii:
bn ca nai facut prostia vetii lasai cititorii fara pinea cea de toate zilele:D....bn ca tio venit constintza inapoi casa:))
Si eu am avut ganduri din astea intr-o vreme, ba chiar am inchis blogul o perioada, apoi l-am redeschis. Nici acum nu stiu de ce l-am redeschis...inca ma mai gandesc sa-l inchid de tot.
@Orlando Mai bine sa nu-l stergi. Eventual si daca o faci, salveaza-ti un backup sau ceva, sa nu-l pierzi de tot. Pana la urma urmei, ceea ce ai scris candva iti va aduce aminte de acea perioada, iar astfel iti vei pastra vii amintirile de altadata.
Si de ce vrei sa-l abandonezi? N-ai invatat nimic din ce-am scris mai sus? :))
@Cosmin N-am invatat absolut nimic. Dar intentia conteaza :))
eh...si eu cu ce imi mai ocupam timpul liber daca iti stergeai blogul?...e de admirat decizia ta de a crea un blog...si u ai vrut sa-l stergi? Cred k ti-au trecut aceste ganduri rele si vei pastra acest blog chiar daca nu vei mai scrie nimic in el...cu trecerea timpului, pentru ca e o parte din tine. :D>:D<
@RaluAsa am sa fac. Indiferent de ce se va intampla, nu voi putea renunta la articole. Practic, m-am trudit vreme de un an si ceva sa le scriu. Daca le-as sterge, as fi ca oricare altul, care trece nepasator nevazand munca depusa in crearea acelui lucru.
E usor sa distrugi un lucru creat timp de un an si ceva in cateva secunde, iar eu n-am sa fac asa ceva :D
Buna Cosmin. Long time, no see!
Si, uite, cum fac, cum nu fac, ajung la oameni exact cand trec printr-o criza (exceptand aia economica).
Mda, pai, ca sa zic asa pe cuvintele mele: been there, done that! Adica am avut si eu intentia asta. Motivele? Ei, bine, despre motive n-ai pomenit. De teama? Eu am simtit mereu ca trebuie sa ma raportez la altii in ceea ce priveste blogul: la ce se asteapta celalalt, ce doreste, ce pretentii are, care-i sunt neajunsurile blogului si ce ar trebuie sa imbunatatesc. Priceperea mea carentata in ale bloggingului m-a facut sa cred ca asta e totul la un blog, indiferent cat am muncit si cate nopti am pierdut sau ce am sacrificat. Nothing else matters cand e vorba de ceilalti. Asa gandeam. Asteptam o vorba buna, asteptam sa fiu vizitata, asteptam sa fiu incurajata sau chiar criticata, nu mai avea nici o impportanta. Personalitatea mea se deformase cautand "ochii" celuilalt.
Dar stii ce?!
Contezi tu, in primul rand. Fii tu insuti, scrie pentru tine, inainte de toate, citeste-ti singur articolale si admira-te sau critica-te, asa vei ajunge, fara sa iti dai seama, sa atingi oamenii acolo la suflet. Nu astepta un comentariu, care daca nu vine (dau un exemplu) inseamna sfarsitul lumii, nu astepta sa fii aprobat, nu astepta nimic pentru ca atunci vei avea ceva in plus, un bonus. Trebuie sa vezi "ochii" celuilalt ca un bonus la satisfactia ca existi ca blogger, ca ai creat ceva frumos si care-ti place tie, inaintea altora.
Am scris mult asa ca de buna revedere. Numai bine, Cosmin si capul sus! De unde ma uit eu e chiar prea OK.
@alexdana Intradevar, long time, no see ;)). Fac eu cum fac si tot la vorbele tale ajung :). Oricum, a trecut, a fost pe moment, ti-am explicat si o parte din cauze, doar o parte, iar tu ai inteles perfect ce s-a intamplat.
M-ai ajutat mult si iti multumesc pentru asta. :).
Trimiteţi un comentariu