The Swan's Speech to a Black King

Daca am cam omis pentru o vreme sa mai scriu despre filme, asta nu inseamna ca nu am mai urmarit cate ceva. Recunosc, ca totusi fata de alte perioade, in ultima vreme filmele mi-au cam lipsit din peisaj, dar a compensat calitatea in schimb. Nu vreau sa scriu decat despre doua filme. Doua filme, dintre care unul l-am simtit pe deplin.

Black Swan

Sa incep mai intai cu cel vazut mai inainte, dupa ordinea vizionarii, filmul Black Swan. Tot auzisem ca e o capodopera si mai auzisem ca a depasit Inception la nominalizari la Globurile de Aur. Faceam o analiza in gandul meu, raportand efectul pe care mi l-a produs Inception si ce ar putea avea acest film mai bun si mai captivant incat sa depaseasca asa o productie. N-am urmarit trailerul, atat cat mi-a zis cineva care l-a vazut si ca este vorba despre o balerina, aleasa sa joace in baletul Lacul Lebedelor, un dublu rol de lebada alba si totodata lebada neagra. Mi s-a mai spus ca e psihologic, iar eu de altfel mare amator de astfel de filme, n-aveam cum sa refuz o astfel de productie.

Black Swan, avand in rolul principal pe minunata Natalie Portman, care tin sa mentionez, ca e foarte slaba (fizic), cel putin asa era in film, dar totusi, de speriat de slaba, face un rol impecabil. Filmul incepe cu tanara Nina, talentata si dedicata baletului isi doreste foarte mult sa fie aleasa lebada alba si lebada neagra in spectacolul Lacul Lebedelor, rol ce ar fi insemnat recunoasterea talentului si care ar promova drept o mare vedeta. Este aleasa, dar cu promisiunea unei interpretari mai bune a lebedei negre. Lucru destul de greu, atunci cand ai de redat prin balet, doua personalitati, una blanda si suava, iar cealalta malefica si seducatoare. Din acel moment incepe drama Ninei, cand mult prea interesata de atingerea perfectiunii se pierde treptat, ajungand sa aiba halucinatii, vedenii, fantezii sexuale, toate acestea reprezentand practic sacrificiul in timp real al lebedei albe in detrimentul celei negre. Dubla personalitate ajunge sa o copleseasca, iar dorinta de perfectiune o distruge treptat. Ajunge sa-si sacrifice relatia cu mama ei, ajunge sa-si piarda latura blanda si delicata, dar construieste astfel lebada neagra care l-a sedus pe print si care a facut-o pe lebada alba sa se sinucida. Finalul poate fi luat surprinzator, dar daca ai inteles  ce s-a intamplat cu Nina pe tot parcursul filmului ajungi sa constati ca gestul ei a fost de fapt o eliberare...



Este un film superb din cap pana in coada, pe care neaparat trebuie sa-l vezi.

The King's Speech

Celalalt film este o productie, care tot asa din auzite, am aflat ca are deja luate o gramada de premii si are alte nominalizari la alte premii. Din nou, n-am urmarit trailer-ul, dar am avut parte de un cliseu inainte, pe blogul lui Tudor Chirila. El scria, ca n-a mai vazut demult un discurs pentru tara asta, asa cum a vazut in film. Un discurs spus cu atata profunzime, incat sa moralizeze o tara intreaga. El a plans la finalul filmului si a avut si de ce. Am inteles de ce a plans si chiar daca pe mine nu m-a lasat cu lacrimi, m-a sensibilizat procesul prin care s-a ajuns la acel discurs. M-a sensibilizat, pentru ca si eu am trecut printr-o astfel de terapie si am simtit ce inseamna sa nu fi inteles, pe deplin de cei din jur. N-am sa va dau date concrete din film, atat doar ca este vorba despre fiul regelui George al 15-lea parca, care este pus in situatia de a trece la conducerea tarii, in urma abdicarii fratelui sau care era in ordinea fireasca la tron. Insa acesta are o problema cu discursurile. Un fel de trac, care i se transpune printr-o vorbire sacadata, sau balbaiala in alt termen. Fiind rege, este automat pus in postura de a le vorbi supusilor sai, iar pentru a corecta defectul, sotia lui, apeleaza la un doctor logoped, fara diploma, dar cu rezultate remarcabile, pentru a-l scapa de problema.

Filmul i-a turnuri personale, dovedindu-se ca de fapt regele era lipsit de un prieten cu caruia sa i se poata confesa, astfel doctorul ii devine un prieten de nadejde, care il ajuta in cele din urma sa-l faca sa tina un discurs puternic ca inteles si ca dictie. Este o drama prin suferinta regelui, care aflat intr-o imposibilitate de exprimare isi limiteaza potentialul de conducator mult superior fratelui sau si chiar tatalui sau. Asa cum aflam la final, discursul lui a mobilizat intreaga tara in razboiul cu germanii. Este o drama care ajunge sa fie invinsa, un esec care ajunge sa fie castigat sau un defect care ajunge sa fie corectat. In cazul regelui principala problema a fost lipsa increderii. De fapt, ce incredere sa mai ai cand tatal tau, fratele tau si multi alti te fac incapabil si mediocru, nu? Finalul pune capat tuturor acestor probleme si ii descopera regelui adevarata fata.

Recomand din suflet acest film si sincer nu m-am asteptat ca un astfel de film sa fie primit atat de bine de critici. Totusi, este impresionant efortul depus de rege si procesul de logopedie. Lucruri care ni se par copilaresti, dar au o asa mare importanta. El a avut de sarit in sus, eu aveam de umflat baloane la un moment dat, asta e, perseverezi ca sa evoluezi, nu?



Ce replica mi-a placut cel mai mult din film? Asta: Why should I waste my time listening to you? Because I have a right to be heard. I have a voice! Yes, you do. 


P.S. Titlul e o nascocire de-a mea, un joc de cuvinte din titlurile celor 2 filme, dar sigur te-ai prins (haha)