Mi-e asa rusine, nu alta. N-am mai scris din 8 martie nimic, nimic. Nu pot sa va dau un motiv concret, pentru ca nici eu nu-mi dau seama cat de repede a trecut vremea si cum am ajuns sa ignor blogul. O scuza penibila, dar cat se poate de adevarata ar fi lipsa de dispozitie pentru scris. Stiu ca era mai demult leapsa aia, in caz de lipsa de inspiratie sa faci niste pasi in spate, sa te uiti pe fereastra si sa incepi un articol cu ceea ce vezi, dar sincer acum, chiar asa n-am sa ajung. Mi-am propus sa scriu cand am intradevar ceva de zis.
Despre cate s-au petrecut in ultima vreme, o luna, de fapt mai bine de o luna, s-ar putea scrie romane intregi, dar ca sa nu par atat de ignorant fata de ceea ce se cheama blog, aflati ca nu mi-au stat doar dispozitiile in cale, ci si factori care nu mai depind de mine. Bunaoara, lipsa de internet din camin, sau, ia uite unul tare, un laptop virusat. Ar mai fi si ceilalti factori sociali, inevitabili, care trebuie parcursi cu bune cu rele, iar daca iti mai si ocupi timpul asa, te afli presat de-a dreptul, iar normal, ultimul lucru la care iti sta capul, e sa scrii pe blog.
Stiu ca acum incerc sa ma scot, tot amagindu-ma, dar in mare, asa a fost. Ba chiar, m-am distantat mult de lumea virtuala, ca sa-i zic asa. Lipsa de internet si compensarea celorlator lucruri, m-au facut sa-mi pierd interesul pentru ceea ce inseamna online. Aici includ si blogul, pe langa celelalte, Facebook, Twitter, Gmail, etc. Totusi asta nu m-a facut sa ma debarasez total de online. De blog imi pare cel mai rau, pentru ca de multe ori simteam nevoia sa scriu ceva, sau imi venea o idee care o si vedeam articol, dar factorii de mai sus au impiedicat fructificarea acestoara. Sper ca de acuma sa fiu mai responsabil si sa ma ocup mai des de acest blog.
Pentru cei cativa, daca mai sunteti si aceia, sa ne recitim ca pe vremuri...
