Nu vreau sa va mai amagesc cu scuze de tot felul, de fapt nici macar nu e corect fata de voi si fata de mine sa tot ascund ce e evident. Este evident, dupa cum probabil a-ti si observat, blogul nu prea isi mai are timp in viata mea si chiar daca, sa zic asa, am trecut peste aceasta "faza", nu-mi place aceasta trecere chiar atat de mult.
Pornisem interesant si chiar parea ca toate lucrurile vor urma un anumit curs, dar anumite bariere au impiedicat de fiecare data acest curs. Este ciudat cum constientizez de fiecare data aceste bariere, dar uit de fiecare data sa iau masuri, probabil ca aici este principala problema. Aici se intampla ca partea reala si banala a lucrurilor sa-si faca numarul si urasc treaba asta.
Urasc ca toate se bazeaza pe realitate, urasc ca realitatea pune piedici atunci cand ea nici macar n-ar trebui pomenita, dar asta e, vorba unora, asa e viata. Cel mai mult urasc ca-mi pierd valorile. Simt valoarea timpului, dar tot asa vad cum trece pe langa mine fara ceva important, trece si eu stau, asta urasc cel mai mult. As vrea sa fac atatea, dar ajung sa nu fac nimic. Barierele astea...
Un lucru stiu clar, nu mai sunt cine eram ieri, insa nu-mi pot da seama daca e de bine sau daca e de rau. Si totusi parca balanta inclina mai mult inspre rau...
